Autorul acestui studiu, profesorul în oftalmologie în spitalul Jones Hopkins (or. Baltimore SUA), doctrul Henry Jampel, a efectuat o analiză comparativă a eficienții administrării diferitor preparate pentru micșorarea tensiunii intraoculare în condițiile de staționar clinic și în condiții uzuale, și a remarcat că rezultatele sunt identice. Acesta este semnificativ, deoarece, rezultatele clinice sunt, ca regulă, mai deosebite.
Procedura investigărilor clinice presupune un control permanent din partea personalului medical, care monitorizează administrarea medicamentelor, pe când în condiții de ambulator fiecare pacient își duce evidența proprie a tratamentului. Dar însăși faptul, că în ambele cazuri eficiența preparatelor a fost identică, vorbește de la sine că această metodă și-a demonstrat eficiența înainte de a fi propusă de catedra clinică.
Însăși studiul a fost efectuat la un număr considerabil de pacienți (mai bine de 600), în șapte centre medicale a Statelor Unite. Pacienților le-a fost indicat concomitent până la trei preparate, incluziv analogi a prostaglandinelor, antagoniști β-adrenergici, ingibitori de carbohidrază și agoniști α-adrenergici.
Cercetătorii urmăreau scopul de a se convinge, dacă administrarea la trei medicamente concomitent va fi mai efectivă decât administrarea a unuia sau două preparate.
Pe parcursul studiului pacienților li se măsura tensiunea intraoculară până și după cura de tratament, și în urma fiecărei etape. Pentu siguranța rezultatelor ochiul era spălat peste un anumit timp după aplicarea medicamentului, după care se efectua măsurarea tensiunii intraoculare.
Șeful catedrei de oftalmologie a Universității din Michigan (or. Ann Arbor, Michigan, SUA), doctorul Paul Lee menționează, că datele studiului confirmă practica aplicării combinate a preparatelor pentru tratarea glaucomului și că „fiecare preparat asociat servește pentru îmbunătățirea efectului terapeutic”.